Dictionar

inoperant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inopérant)

1. care nu poate produce nimic, care nu poate avea efect; lipsit de efect; fără urmare; ineficace, neoperant.
2. (antonime) operant, eficace.
 

operant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opérant)

1. care produce sau poate produce efecte; cu efect; eficace.
2. (antonime) inoperant, ineficace, neoperant.