Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néozoïque)
1. (din) ultima eră geologică, care durează de la sfârşitul mezozoicului până astăzi şi în care continuă dezvoltarea mamiferelor şi apariţia omului; era terţiară; cenozoic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (engl. cainozoic)
1. I. care se referă la era geologică actuală.
2. care se referă la cainozoic, care aparține cainozoicului.
3. II. eră geologică, care merge de la -65,5 milioane de ani în urmă până în prezent sau, cu alte cuvinte, de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre; neozoic.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. cénozoïque)
2. s.n. eră geologică care regrupează era terțiară și era cuaternară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius)
1. adj. format din patru unităţi; divizibil cu4.
2. (chim.; despre substanţe organice) din patru elemente (carbon, hidrogen, oxigen şi azot).
3. (despre măsură, ritm) compus din patru elemente ritmice.
4. adj., s. n. (din) ultima perioadă a neozoicului, în care apare omul; antropogen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mésozoïque)
1. (din) a treia eră geologică, între paleozoic şi neozoic, în care au apărut pentru prima dată mamifere, păsări şi peşti osoşi; era secundară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néogène)
1. (din) a doua perioadă a neozoicului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + vulcanism)
1. totalitatea manifestărilor vulcanice din neozoic.