Dictionar

impenetrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impénétrable, lat. impenetrabilis)

1. prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut.
2. (fig.) de neînțeles, de nepătruns; ascuns.
3. (fiz.) care ocupă un spațiu în așa fel încât exclude din acel loc alt corp; care nu se poate întrepătrunde.
 

indiscernabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indiscernable)

1. care nu se poate discerne; de nepătruns.
 

insondabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insondable)

1. (despre ape) care nu se poate sonda; foarte adânc.
2. (fig.) care nu poate fi cercetat, analizat; de nepătruns.
 

opac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. opaque, lat. opacus)

1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina.
2. dens, de nepătruns.
3. lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos.
4. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz.
 

întunecime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întuneca + -ime)

1. întuneric de nepătruns; beznă, obscuritate.
2. (pop.) ~ de soare = eclipsă de soare.
3. (fig.) lipsă de civilizație; lipsă de cultură; incultură.
4. (antonim) lumină.
 

întunecăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (întuneca + -[ă]ciune)

1. întuneric adânc, de nepătruns; întunecime.
2. (fig.) nebunie.