Dictionar

etern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aeternus)

1. (și adv.) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor.
 

imortal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. immortalis, fr. immortel)

1. nemuritor, nepieritor.
 

sempitern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. sempiternus, it. sempiterno)

1. veșnic, etern, nepieritor.