impacient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impatient, lat. impatiens)

1. nerăbdător, neliniștit.

spin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl., fr. spin, lat. spinus „prun sălbatic”)

1. (fiz.) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor.
2. organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe.
3. a sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) ~i = a fi neliniștit, nerăbdător.
4. a fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva.
5. nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini.
6. spec. plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides).
7. parte în formă de spin a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia.
8. știft.

ac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. acus)

1. obiect mic de metal, ascuțit la un capăt și prevăzut la celălalt cu o gaură, prin care trece ața, care servește la cusut.
2. ~ țigănesc = ac mare, pentru cusut pânză groasă.
3. a sta (sau a ședea) ca pe ~e = a fi foarte nerăbdător.
4. a călca ca pe ~e = a umbla încet pentru a nu face zgomot.
5. a scăpa ca prin urechile ~ului = a scăpa cu mare greutate.
6. a găsi (a avea) ~ de cojocul cuiva = a-i veni cuiva de hac.
7. obiect asemănător cu această piesă alungită, având diferite întrebuințări.
8. organ de apărare la unele insecte și animale.
9. (bot.) frunză subțire și ascuțită a coniferelor; una din acele frunzei aciculare.
10. șină mobilă pentru dirijarea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta; macaz.
11. ~-de-mare = pește marin în formă de andrea.