Dictionar

neregulamentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + regulamentar)

1. care încalcă regulamentul; care nu este conform cu regulamentul.
2. (antonim) regulamentar.
 

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

aneusporie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aneusporie)

1. formare a sporilor în cursul meiozei neregulate.
 

anfractuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anfractueux)

1. adânc și cu neregularități.
2. care prezintă anfractuozități.
3. prevăzut cu cavități profunde și sinuoase.
 

anizomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisomenorhée)

1. (med.) ritm neregulat al ciclurilor menstruale.
 

ANOM(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. anom/o/-, cf. gr. anomos „neregulat”)

1. „neregulat, anormal”.