nesățios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sățios)

1. care nu se (mai) satură; care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; neîndestulat.
2. care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; (prin ext.) lacom.
3. (despre mâncare) care nu satură.
4. (fig.) care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; (prin ext.) mistuitor, devorant.
5. (var.) (înv.) nesițios, (reg.) năsățios, (reg.) nesățos, (reg.) nisățos.

avid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. avide, lat. avidus)

1. pasionat, doritor de ceva.
2. lacom, nesăţios.

insaţiabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insatiable, lat. insatiabilis)

1. care nu se poate sătura; nesăţios, lacom.

nesătul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sătul)

1. care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând, nesăturat.
2. (fig.) care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios.

neîndestulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + îndestulat)

1. care nu poate fi îndestulat, nesățios.

sațiat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (saț)

1. sătul peste fire, săturat.
2. (antonime) nesătul, nesăturat, nesățios.