Dictionar

Rezultate secundare (Neschimbat):

Neschimbat; invariabil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT immutatus

2. FR invariable; non changé

3. EN unchanged

4. DE unverändert

5. RU неизменный

6. HU változatlan


Constant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constant, lat. constans)

1. adj. care rămâne neschimbat; invariabil.

2. capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie, care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie.

3. s. f. (mat.) mărime având o valoare invariabilă.

4. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc.

5. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru acelaşi denotat.


Fix, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fixe, lat. fixus)

1. (şi adv.) care nu se poate mişca sau muta; neclintit, nemişcat.

2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază.

3. idee = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixaţie.

4. care nu se descompune.

5. care se elimină greu.

6. precis, exact.


Idempotenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idempotence)

1. (mit.) proprietate a elementelor unei mulţimi având o operaţie binară astfel ca prin compunere cu ele însele rămână neschimbate.


Imortalitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. immortalité)

1. calitatea, starea a ceea ce este nemuritor, a ceea ce nu este supus morţii; nemurire.

2. calitatea, starea a ceea ce durează sau pare reziste neschimbat pentru o perioadă foarte lungă de timp.

3. calitatea a ceea ce supraviețuiește mult timp în memorie.


Invariabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. invariable)

1. (şi adv.) neschimbător, constant; invariant.

2. (despre cuvinte) fără flexiune.


Invariant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. invariant, germ. Invariant)

1. adj. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări.

2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă.

3. s. m. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică.

4. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut.

5. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile.