Rezultate secundare (Nesiguranţă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. discomfort)
2. stare neplăcută de nesiguranţă, de insatisfacţie.
3. (biol.) tulburare a stării normale a unui organism, cauzată de diverşi factori de mediu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)
1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială cu privire la o acţiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dubium)
1. îndoială, neîncredere; nesiguranţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incertitude, lat. incertitudo)
1. lipsă de certitudine; nesiguranţă, îndoială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insécurité)
1. stare de nesiguranţă, lipsă de securitate; îngrijorare cauzată de posibilitatea unui pericol.