Rezultate secundare (Nesocotit):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baliverne)
1. vorbă goală, lipsită de importanţă sau nesocotită; palavră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déraisonnable)
1. (despre o persoană) căreia îi lipsește rațiunea în acțiunile sale sau în felul său de a fi; nesăbuit, nesocotit, prostesc.
2. care se abate de la rațiune; irezonabil, nerezonabil.
3. (antonime) rezonabil, logic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gaffe)
1. gest, vorbă, atitudine nesocotită, dar neintenţionată, care poate jigni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imprudence, lat. imprudentia)
2. faptă, vorbă etc. nesocotită.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. provocateur, lat. provocator)
1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.
2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.
4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană să comită un act ilegal.
5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.
7. (antonime) conciliator, pacificator.