Dictionar

apetit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. appétit)

1. dorință nestăpânită de a satisface o senzație de foame; poftă de mâncare; apetiție.
2. (prin analogie) dorința de a satisface o nevoie; orice fel de poftă.
3. ~ sexual = dorință de a-și satisface pornirile sexuale.
 

efrenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. effréné)

1. neînfrânat, nestăpânit; fără măsură, excesiv.
 

frenezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frénésie)

1. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă.
2. cu ~ = frenetic, pasionat.
 

furie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. furie, lat. furia)

1. mânie violentă, nestăpânită; violență.
2. (pl.) cele trei divinități ale infernului, care, în credințele anticilor, chinuiau sufletele păcătoșilor.
 

impulsiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impulsif)

1. (om) care acționează sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, brutal.
 

intemperat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intempéré)

1. nestăpânit, dezlănțuit.