neutru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)

1. care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranți, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc.
2. nesemnificativ, indiferent.
3. gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular formă masculină și la plural formă feminină.
4. vocală ~ă = vocală medială.
5. (despre compuși) care nu prezintă nici caracter de acid și nici bazic.
6. (despre corpuri) care nu are sarcină electrică.
7. (despre organisme) care nu are un sex bine definit; asexuat.
8. care nu are gonade funcționale; steril.

ambigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ambigenus)

1. gen ~ = genul neutru.
2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat.

bancă 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc, germ. Bank)

1. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane.
2. scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă.
3. a sta în ~a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent.

cherry-brandy

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. cherry-brandy)

1. lichior făcut din cireșe macerate în brandy sau alcool neutru și aromat cu condimente; lichior de cireșe, cherry.

cicloramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cyclorama)

1. fundal din material textil, cu aspect uniform și colorit neutru, care închide laturile și fundul scenei, în spatele decorurilor; orizont (4).

denotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dénotatif)

1. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis.
2. (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații.

eterogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétérogène)

1. compus din elemente de natură, de origine diferită.
2. califică o distribuție neuniformă.
3. (înv.) substantiv ~ = substantiv neutru.
4. (var.) eteroghen, heterogen.
5. (antonime) omogen, uniform.