Dictionar

candid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. candide, lat. candidus)

1. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent.
 

candoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candeur, lat. candor)

1. curățenie, puritate morală, nevinovăție.
2. naivitate, ingenuitate, inocență.
 

disculpă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. discolpa)

1. împrejurare, argument invocat pentru dezvinovățire; lipsă de vină; nevinovăție.
 

inacuzabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inaccusable)

1. care nu poate fi acuzat; care nu trebuie acuzat; nevinovat.
2. (antonim) acuzabil.
 

ingenuo

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. ingenuo)

1. (muz.) simplu, naiv, nevinovat.
 

innocente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. innocente)

1. (muz.) nevinovat, simplu.