Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. niche)
1. intrând amenajat într-un perete, unde se poate așeza o mobilă, adăposti ceva etc.
2. formă de relief cu aspect de firidă, creată prin eroziune la baza unei faleze, în jurul unei izvor, în malul concav al unui meandru etc.
3. dulap cu pereți de sticlă legat de un coș de evacuare în laboratoare împotriva gazelor nocive.
4. (anat.) mic spațiu în formă de intrând.
5. imagine radiologică a unui cancer gastric.
6. (biol.) regiune în care un organism, o populație, o specie găsesc cele mai bune condiții pentru a supraviețui și a se reproduce.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. caniche)
1. crescătorie de câini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corniche)
1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau chiar acoperişul diverselor construcţii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dénicher)
1. a scoate (dintr-o nişă, din casă), a evacua, a da afară.
2. a forța pe cineva să părăsească locul în care s-a ascuns.
3. a scoate pe cineva (cu forța) din locul pe care îl ocupă.
4. (fig.) a descoperi locul în care se ascunde o persoană sau un lucru; a dibui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. finir)
1. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péniche)
1. navă fluvială, şlep, folosită la transportul mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., gr. pytho-nissa)
1. (ant.) femeie care pretindea că poate ghici viitorul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abside, lat. absida)
1. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcôve)
1. nişă într-un zid pentru a aşeza un pat; (p. ext.) pat.
2. budoar.
3. (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancona)
1. consolă care susţine cornişa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entablement)
1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză şi cornişă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui şir de coloane, care susţine acoperişul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. arcosolium)
1. nişă arcuată funerară într-o biserică sau catacombă.
2. tombă plasată într-o nișă boltită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. architravée)
1. cornişă care se leagă direct cu arhitrava, fără friză.