Rezultate principale (Nobilime):
Parte de vorbire: s.
Origine: (nobil + -ime)
1. categorie socială privilegiată, din elemente ale clasei dominante, care deţine un titlu de nobleţe.
Rezultate secundare (Nobilime):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. druide, lat. druida)
1. preot la vechii celţi, aleşi pe viaţă de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viaţa juridică şi politică, până la cucerirea Galiei de către romani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. gentry)
2. (în China feudală) moşierii şi bogătaşii agrari.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)
1. adj. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos.
2. metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă.
4. s. m. f. persoană care face parte din nobilime.
Parte de vorbire: s.n. (înv. și reg.)
Origine: (magh. nemesség)
1. origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime.