Dictionar

nod

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. noeud, engl. node)

1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră.
2. element al unui graf.
3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere.
 

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.
 

internod

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Internodium, it. internodo)

1. (bot.) porțiune a tulpinii unor plante cuprinsă între două noduri; articul, meritală.
2. (var.) (înv.) internodiu.
 

nodal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nodal, lat. nodalis)

1. relativ la nod.
2. referitor la locul de intersecție a mai multor căi de comunicație, artere, ligamente etc.
3. (fig.) care constituie punctul esențial, principal al unui lucru, al unei probleme; esențial, fundamental.
 

NODI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. nodus „nod, legătură”)

1. „articulație, nod”.
 

nodicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nodicole)

1. care locuiește în nodurile vegetalelor; care trăiește în nodozitățile plantelor.
 

nodifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (nodi- + -fer)

1. prevăzut cu nodozități.
 

adenalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénalgie)

1. (med.) durere localizată în ganglioni; adenodinie.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

amblistomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amblystoma)

1. animal amfibiu de culoare cărămizie, cu pete mari, deschise, din America de Nodr.
 

ambulacru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulacre)

1. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme.
 

ampulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.
2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.
3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.
4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.
 

anaforeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaphorèse)

1. migrație a soluțiilor coloidale spre anod sub acțiunea curentului electric.