Dictionar

dipnoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dipnoé)

1. pl. ordin de pești cu respirație dublă, acvatică și aeriană.
 

grămadă de gunoi

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT strues fimi; cumulus stercoris
2. FR tas de fumier; fumière
3. EN dung hill; muck-heap
4. DE Dunghaufen; Düngerhaufen
5. RU кучa нaвозa
6. HU szeméthalom, szemétrakás, trágyahalom
 

noiembrie

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (latin November „luna a noua”, deoarece calendarul roman începea în martie)

1. a unsprezecea lună a anului din calendarul gregorian, care durează 30 de zile; (pop.) promorar, (pop.) brumar, (pop.) brumărel.
 

țărănoi

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (țăran + -oi)

1. (fam.) augmentativ al lui țăran; țăran (corpolent, solid).
2. (depr.) persoană lipsită de educație, de maniere; om bădăran, mitocan, mojic.
3. (var.) țerănoi.
 

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acidamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.
 

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.
 

aclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condițiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obișnui cu noi condiții de viață.
 

acomoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accommoder, lat. accommodare)

1. refl. a se adapta la anumite condiții noi de viață, de mediu; a se obișnui.
2. a se împăca.
 

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.