abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

catastrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catastrophe, lat. catastropha, gr. katastrophe)

1. momentul rezolvării conflictului unei tragedii clasice grecești; deznodământ.
2. eveniment tragic, nenorocire mare, dezastru, calamitate.

cominație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commination, lat. comminatio, ameninţare)

1. figură retorică prin care oratorul sau un autor enunță, sub formă de avertisment la adresa auditoriului ori a unui personaj, o nenorocire inevitabilă.

compătimi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. compatir)

1. a avea, a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona.

consolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolable)

1. care poate fi consolat.
2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.
3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.

detresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détresse)

1. stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare.
2. nenorocire, stare critică.