Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nostalgique)
1. plin de nostalgie, care predispune la nostalgie.
2. copleșit de un sentiment de nostalgie.
3. care simte tristețe cauzată de dorul de țară, de regretul pentru trecut etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élégiaque, lat. elegiacus)
1. cu caracter de elegie; elegic.
2. distih ~ = distih folosit în elegii.
3. (despre poeţi) care compune elegii, opere cu caracter de elegie.
4. trist, jalnic, melancolic, nostalgic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)
1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, geluire.
2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic.