Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénomène, gr. phainomenon)
1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor.
2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate.
3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. innover, lat. innovare)
2. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. innovation, lat. innovatio)
1. schimbare, modificare; noutate.
2. rezolvare a unei probleme tehnice sau organizatorice prin adoptarea de soluţii moderne, de perfecţionări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. invention, lat. inventio)
1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial.
3. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună.
4. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. misonéiste)
1. I. care este afectat de misoneism.
2. care manifestă un sentiment de ostilitate față de orice noutate sau schimbare.
3. II. adept al misoneismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. novateur, lat. novator)
2. s. m. f. om cu idei şi concepţii noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare.