Dictionar

fus nuclear

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fusus
2. FR fuseau nucléaire
3. EN nuclear spindle
4. DE Kernspindel
5. RU ядерное веретено
6. HU sejtmagorsó
 

monocariotic; uninuclear

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT monocaryoticus; uninucleatus; mono nuclearis
2. FR monocaryotique; uninuclée
3. EN monocaryotic; uninuclear; uninucleate
4. DE monokaryotisch; einkernig; uninukleat
5. RU монокaриотический; одноядерный
6. HU monokarióta, egysejtmagvú
 

nuclear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nucléaire)

1. referitor la nucleul celulei.
2. referitor la nucleul atomului.
3. referitor la energia atomică, bazat pe această energie.
4. energie ~ă = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; combustibil ~ = material fisionabil care produce energie nucleară.
5. arme ~e = arme care folosesc energia nucleară (arma atomică și termonucleară).
 

nuclearist

Parte de vorbire:  s.m. (pl. -iști)  
Etimologie: (fr. nucléariste)

1. partizan, susținător al utilizării energiei sau a armelor nucleare.
 

nucleariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (nuclear + -iza)

1. (despre state, uzine etc.) a folosi energie nucleară.
 

antiatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiatomique)

1. destinat să combată atacurile cu arme nucleare.
 

antineutrino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antineutrino)

1. antiparticulă a unui neutrino, în procesele nucleare.
 

antinuclear, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antinucleaire, engl. antinuclear)

1. care se opune utilizării civile sau militare a energiei nucleare; împotriva armelor nucleare.
2. (antonim) pronuclear.
 

atomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atomique)

1. referitor la atomi, specific atomilor.
2. număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară.
3. care folosește armele atomice.
 

atomistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. atomistique)

1. I. care se referă la atomism, care se raportează la acesta.
2. II. sistemul filozofic al atomiștilor; atomism.
3. știință care studiază atomii; fizica nucleară.
 

barn

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. barn)

1. unitate de suprafață, de 10-24 cm2, în fizica nucleară.