Dictionar

nulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. nulla, germ. Null)

1. număr care reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0; zero.
2. simbolul numeric care reprezintă acest număr (adică 0).
3. punctul de plecare al unei scări gradate.
4. (fig.) nulitate; incapacitate totală.
 

anula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desființa.
2. a egala cu zero o expresie matematică.
 

campanulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campanule)

1. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel.
 

canulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canule, lat. cannula)

1. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne.
 

coronulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronule, lat. coronula)

1. (bot.) coroană mică de elemente apendiculare.
2. celulele apicale ale oogonului.
 

flictenulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phlycténule)

1. (med.) flictenă de dimensiuni mici; bășicuță epidermică umplută cu lichid seros.
 

granulă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT granulum
2. FR granule; granulation; grumeau
3. EN granule
4. DE Körnchen
5. RU зёрнышко
6. HU szemcse
 

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

abrogativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrogatif)

1. care abrogă, care anulează; anulator.
 

abrogație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrogation, lat. abrogatio)

1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.
 

aclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aclinique)

1. în care înclinația câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.