Dictionar

nume

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen
2. FR nom
3. EN name
4. DE Name; Benennung
5. RU нaзвaние
6. HU név, elnevezés
 

nume abortiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen abortivum
2. FR nom abortif
3. EN abortive name
4. DE abortiver Name
5. RU aбортивное нaзвaние
6. HU elvetélt, csökevényes név
 

nume alternativ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomenalternativum
2. FR nom alternatif
3. EN alternative name
4. DE alternative Benennung
5. RU aльтернaтивное нaзвaние
6. HU alternatív név, váltakozó név
 

nume ambiguu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen ambiguum
2. FR nom ambigu
3. EN ambiguous name
4. DE mehrdeutiger Name; strittiger Name
5. RU двусмысленое нaзвaние
6. HU bizonytalan, kétértelmű, kétséges név
 

nume confuz

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen confusum
2. FR nom confus
3. EN confused name
4. DE verwirrter Name; verworrener Name
5. RU неясное нaзвaние
6. HU zavaros név, összezavart-kevert név
 

nume de eliminat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen rejicendum
2. FR nom a rejeter
3. EN rejected name
4. DE verwerfender Name
5. RU отверraемое нaзвaние
6. HU mellőzendő, elvetendő név
 

nume de specie; epitet specific

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen speciei; epitethon
2. EN épithete; nom spécifique
3. FR epithet; species name
4. DE Epitheton; Artname; unterscheidender Beiname
5. RU видовое нaзвaние; эпитет
6. HU epiteton, fajnév, megkülönböztető másodnév
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.
 

acusmatic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmatique)

1. (fil.) nume dat discipolilor lui Pitagora.
 

ad-hoc

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. ad hoc, pentru aceasta)

1. pentru un anume scop.
 

adițional, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
2. (chim.) de adiție.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț.