Parte de vorbire: s.
Origine: (it. nunzio, lat. nuntius)
1. prelat-ambasador al Vaticanului într-o ţară străină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. internunzio, lat. internuntius)
1. amabasador al papei care-şi exercită funcţia în intervalul dintre două misiuni ale nunţiului papal ordinar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. internunzio, lat. internuntius)
1. amabasador al papei care-şi exercită funcţia în intervalul dintre două misiuni ale nunţiului papal ordinar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. internuntiatura)
1. calitatea, funcţia de internunţiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mission, lat. missio)
1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.
2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.
3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.
4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. nunziatura)
1. reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină.