Dictionar

nutri

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. nutrire)

1. tr., refl. a (se) hrăni.
2. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc.
 

nutria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nutria, germ. Nutria)

1. mamifer rozător acvatic, originar din America de Sud, mic, cu blană brună-cenușie, foarte apreciată.
 

nutrica

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (lat. nutricare)

1. a hrăni cu lapte, a alăpta.
2. (reg.) a cheltui bani pentru hrană.
 

nutriet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (nutria + -et)

1. blăniță de miel prelucrată, care imită blana de nutria.
 

nutriment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nutriment, lat. nutrimentum)

1. hrană, alimentație; mijloace de trai.
 

nutriție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nutritio
2. FR nutrition; alimentation
3. EN nutrition; alimentation
4. DE Nutrition; Ernährung
5. RU питaние
6. HU táplálkozás
 

nutriție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nutrition, lat. nutritio)

1. ansamblul funcțiilor organice prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor.
 

acrodistrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodystrophie)

1. tulburare de nutriție a extremităților corpului.
 

adenolipomatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénolipomatose)

1. tulburare de nutriție prin tumefacții hipomatoase difuze la nivelul gâtului, subsuorilor, abdomenului și regiunii inghinale.
 

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.
 

albumen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. albumen)

1. substanță nutritivă a semințelor unor plante.
2. țesutul de rezervă al semințelor furnizând embrionului în cursul germinației substanțele nutritive.
 

aliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliment, lat. alimentum)

1. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană.
 

alimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alimenter, lat. alimentare)

1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).
2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.
3. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc.