nutritiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nutritif, lat. nutritivus)

1. care hrănește.
2. referitor la nutriție.

substrat; strat nutritiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT substratum; matrix
2. FR couche nutritive; support; substrat; substratum
3. EN substratum; substrate; matrix
4. DE Substrat; Unterlage; Grundlage; Nährboden
5. RU субстрaт
6. HU aljazat, szubsztrátum; tápközeg

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.

albumen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. albumen)

1. substanță nutritivă a semințelor unor plante.
2. țesutul de rezervă al semințelor furnizând embrionului în cursul germinației substanțele nutritive.

aliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliment, lat. alimentum)

1. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană.

amilosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylosphère)

1. plastidă globulară amilogenă cu rol nutritiv, din vegetale.

anabolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilație.

asimila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism.
2. a face asemănător.
3. a considera egal, similar cu altă persoană.
4. a-și însuși cunoștințe, idei etc.
5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.
6. tr., refl. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național.
7. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere.