Rezultate secundare (Oştire):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (în- + prostire)
1. faptul de a (se) prosti; prostire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îndrăgosti)
1. faptul de a (se) îndrăgosti, de a prinde dragoste de cineva sau de a începe să iubească pe cineva; îndrăgire, înamorare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + dictare)
1. procedeu de scriere după propria rostire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coarticulation)
1. (lingv.) rostire concomitentă a sunetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coprophémie)
1. perversiune care constă în rostirea cu voce tare a cuvintelor obscene; vorbire obscenă.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -epie, cf. gr. epos „vorbire, cuvânt”)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exorcisme, lat. exorcismus)
1. ceremonie, ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului din locul pe care îl ocupă.
2. (var.) (înv.) esorcism, (înv.) exhorcism.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -phasie, cf. gr. phasis „cuvânt, vorbire”)
1. „vorbire, rostire, exprimare”.