aboală

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (a + boală)

1. numele eufemistic al epilepsiei; boala copiilor.

boală

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aegritudo; morbus
2. FR maladie; affection
3. EN disease
4. DE Krankheit; Befall
5. RU болезнь; порaжение
6. HU betegség, kór

boală

Parte de vorbire:  s.f. (pl.: boli, boale)  
Etimologie: (slav. bolĭ)

1. tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului.
2. epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe.
3. (fam.) ciudă, necaz; pornire, pică, invidie.
4. (fam.) poftă, dorință; capriciu; pasiune.
5. (expr.) a avea ~ să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva.
6. (expr.) a băga rufele în ~ = a spăla rufele prost, de mântuială.
7. (expr.) a scoate rufele din ~ = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate.
8. ~ de zahăr = diabet.
9. ~ lungă (sau mare) = tifos.
10. ~ orfelină = boală cronică rară, pentru care nu este disponibil un tratament eficient.
11. ~ seacă = tuberculoză.
12. (pop.) ~a copiilor = epilepsie.
13. ~ cu transmitere vectorială = maladie cauzată de un germen patogen (virus, parazit, bacterie), purtat și inoculat de către un vector (flebotom, musculiță, căpușă et cetera).

devoala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dévoiler)

1. a înlătura, a scoate un văl etc. care acoperă.
2. (fig.) a dezvălui (un secret, un plan).

domol, -oală

Parte de vorbire:  adj. (adesea adverbial)  
Etimologie: (din domoli)

1. care se mișcă sau se face fără grabă; care se face lent, cu lentoare; încet, potolit.
2. care are sau care se manifestă cu intensitate redusă.
3. (despre terenuri înclinate) care are pantă lină.
4. (adverbial) a o lăsa (sau a o lua) mai ~ = a proceda cu calm, a nu se pripi.
5. (antonime) abrupt, aprig, grăbit, iute.

indispoziție; boală

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT valetudo incommoda
2. FR malaise; dérangement
3. EN indisposition; sickness
4. DE Unwohlsein
5. RU недомоraние
6. HU rossz közérzet, rosszullét; betegség

abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței.
2. (fig.) inerție.

acantocefaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. acanthocephaliasis)

1. boală parazită provocată de acantocefali.

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroșarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.

acetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezența în exces de corpi cetonici în organism.

acidocetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-cétose)

1. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza.