Dictionar

anterior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antérieur, lat. anterior)

1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent.
2. situat în faţă.
3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavităţii bucale.
 

anteroposterior, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antéropostérieur)

1. care are direcţia din faţă către spate.
 

băcănioară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (băcănie + -ioară)

1. diminutiv al lui băcănie.
2. magazin de coloniale; băcănie mică.
 

bubușoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bubă + -ușoară)

1. diminutiv al lui bubă; bubă mică; bubiță, bubuliță.
 

bunișor, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bun + -ișor)

1. diminutiv al lui bun; bunicel, (pop.) bunuț.
2. destul de bun; care este aproape bun; mai bun decât rău.
 

căldușor, -oară

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cald + -[u]șor)

1. (cam) cald; căldicel.
2. nu prea cald; căldicel.
3. (nu prea) afectuos; căldicel.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

acaricid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acaricide)

1. (substanţă) care omoară acarienii.
2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.
3. II. produs care distruge acarienii.
 

accelerograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.
 

acidimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acidimètre)

1. aparat folosit în acidimetrie.
2. instrument care măsoară cantitatea de acid dintr-un lichid; acidometru.