Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Oase, fr., lat., gr. oasis)
1. loc în mijlocul unui deşert, cu vegetaţie bogată şi apă.
2. (fig.) loc izolat, odihnitor, într-un mediu ostil.
3. porţiune neacoperită de gheaţă în interiorul Antarcticii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entretoise)
1. piesă de lemn, de fier etc. aşezată transversal între alte piese.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. croiser)
1. a naviga (aproape de ţărm) pentru supraveghere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. groza)
1. emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc.
2. (concr.) persoană sau lucru care îngrozește.
3. o ~ (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. moiser)
1. a îmbina cu ajutorul moazelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. moise)
1. element de construcție din două grinzi de lemn, legate între ele prin buloane.
2. piesă orizontală fixată la cele două extremități de pereții unui puț de extracție.
3. ansamblu de două piese de lemn care prind între ele parii aflați față în față ai unui cleionaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pavoiser)
1. a împodobi de sărbătoare (o sală, o clădire) cu steguleţe, draperii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. atroce, lat. atrox)
1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabliau)
1. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.
Parte de vorbire: s.n. (și nume propriu)
Origine: (fr. Grand-Guignol)
1. teatru situat în arondismentul 9 al Parisului, de la deschidere până la închidere (1897-1962), specializat în spectacole de groază; (prin ext.) numele său este adesea folosit ca termen general pentru divertismentul grafic, amoral, sau de groază.
2. teatru macabru; teatru de marionete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. horror)
1. gen artistic (film, roman) care stârneşte groază.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. macabre)
1. referitor la moarte sau la morți; funebru, funerar.
2. (prin ext.) care inspiră groază; lugubru.
3. dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morţi.