Dictionar

Rezultate secundare (Obiciui):

Autobiciui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + biciui)

1. a se biciui singur.

2. (fig.) a se autocritica într-un mod excesiv; a se autoflagela.


Autobiciuire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autobiciui)

1. faptul de a se autobiciui; (rar) autobiciuit.

2. biciuire de către sine însuși.

3. (fig.) exces de autocritică; autoflagelare.