Rezultate secundare (Obiectiv):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Photoobjektiv)
1. sistem optic convergent format din mai multe lentile, și eventual oglinzi, oferind imagini reale pe suprafața sensibilă a aparatului de fotografiat; obiectiv fotografic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + obiectiv)
1. sistem optic destinat microfilmărilor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT objectivum
4. DE Objektiv des Mikroskops
5. RU обьектив микроскопa
6. HU mikroszkóp tárgylencséje, objektív
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. objectif, lat. obiectivus)
1. adj. existent în afara conștiinței și independent de ea.
2. imparțial.
4. s. n. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc.
5. loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare.
6. țintă asupra căreia se trage cu o armă de foc.
7. întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată.
8. loc care prezintă interes pentru turiști.
9. (fig.) intenție, scop, țel, țintă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. objectivér)
1. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existenţă obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1).
2. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. objectivant)
1. care obiectivează; care are tendinţa de a obiectiva.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)
1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)
1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anamorphotique)
2. (despre un dispozitiv optic) care permite modificarea distanţei focale a unui obiectiv.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anamorphosateur)
1. obiectiv folosit pentru anamorfozare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. anastigmate)
1. I. califică un sistem optic care nu prezintă defectul de astigmatism; anastigmatic.
2. II. obiectiv fotografic anastigmatic.