Dictionar

Rezultate principale (Obligație):

Obligaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obligation, lat. obligatio)

1. datorie; angajament, îndatorire.

2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat plătească o sumă sau (nu) facă un anumit lucru.

3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă.


Rezultate secundare (Obligație):

Coobligaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coobligation)

1. obligaţie reciprocă sau comună mai multor persoane.


Absolutoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.

2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.

3. act de absolvire a unei şcoli.


Alejanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)

1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Angajament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.

2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.

3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.

4. punere a pucului sau a mingii în joc.


Annona

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)

1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.

2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.


Contracta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.

2. a lua asupra sa o obligaţie.

3. a ~ o datorie = a se împrumuta.

4. a se îmbolnăvi de...

5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.

6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.