Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oblitération, lat. oblitteratio)
1. obliterare.
2. (med.) astupare a unui vas de sânge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désoblitération)
1. faptul de a dezobstrua, de a desfunda, de a elimina ceea ce obstrucționează, ceea ce îngreunează; dezobstruare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obstruction, lat. obstructio)
1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație.
2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară).
3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace.
4. acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. oblitera)
1. acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație.