Parte de vorbire: s.
Origine: (it. oboe, germ. Oboe)
1. instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri şi clape.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. oboista, germ. Hoboist)
1. muzicant care cântă din oboi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. oboista, germ. Hoboist)
1. muzicant care cântă din oboi.