Dictionar

oboseală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (obosi + -eală)

1. stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală.
2. (despre materiale, piese, instalații) pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate.
3. (agricultură) scădere a productivității solului.
 

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.
 

anduranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistență mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.
 

ASTEN(O)-, -astenie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. asthén/o/-, -asthénie, cf. gr. asthenos)

1. „oboseală, slăbire”.
 

astenie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asthénie, gr. astheneia)

1. stare patologică de slăbiciune și oboseală anormală a organismului.
 

-ASTENIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. astheneia „debilitate, slăbiciune”)

1. „oboseală, istovire”.
 

astenocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. asthenocoria, fr. asthénocorie)

1. (med.) anomalie a reflexului pupilar la lumină caracterizată printr-o mioză normală (contracția pupilei), urmată de o decontracție foarte lentă și de midriază (dilatarea pupilei), chiar dacă lumina persistă; oboseală pupilară.