Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rumination, lat. ruminatio)
2. impulsiune de meditare nesfârşită, obositoare, pe o singură temă; persistenţă a unor idei, planuri obsedante.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. radotage)
1. discurs incoerent, lipsit de sens.
2. repetare inutilă și obositoare a acelorași lucruri.
3. starea unei persoane care repetă același lucru.