Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obraznic + -itură)
1. persoană obraznică; obrăznicătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (măgar + -ie)
1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. impertinent, lat. impertinens)
1. I. care nu este adaptat, adecvat obiectului în cauză; care este împotriva rațiunii
2. care vorbește sau care acționează fie cu trufie și dispreț, fie cu familiaritate și lipsă de respect; obraznic, necuviincios, insolent.
3. II. persoană care manifestă un comportament impertinent.
4. (antonime) pertinent, politicos, tacticos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impertinence)
1. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviinţă, insolenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudence, lat. impudentia)
1. obrăznicie neîngrădită sau cinică care șochează, indignează; impudoare; aplomb, cinism.
2. (prin ext.) act impudent; acțiune nerușinată sau cuvânt obraznic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insolent, lat. insolens)
1. (şi adv.) obraznic, impertinent; neruşinat.