Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obscurité, lat. obscuritas)
1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime.
2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie.
3. (fig.) condiţie, situaţie obscură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (semi- + obscuritate)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. fama)
1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lucifuge, lat. lucifugus)
1. care fuge de lumină (se spune în mod special despre anumite animale care trăiesc în obscuritate); fotofob.
2. (antonime) fotofil, heliofil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nébulosité, lat. nebulositas)
1. faptul de a avea aspectul unei nebuloase; stare a cerului acoperit cu nori.
2. gradul de înnorare a cerului.
3. (fig.) lipsă de claritate, obscuritate, confuzie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., engl. scoto-, cf. gr. skotos „întuneric”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scototropisme)
1. tropism cauzat de obscuritate, cu orientare spre întuneric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ténètres, lat. tenebrae)
1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate.
2. (fig.) necunoaştere, ignoranţă.