Dictionar

obsesie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obsession)

1. imagine, idee care urmărește pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare.
2. tulburare psihică provocată de o idee fixă.
 

amblitimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ambli- + -timie)

1. denumire generică pentru fenomenele de obsesie, de suspiciune și anxietate.
 

aritmomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arithmomanie)

1. obsesie patologică a calculelor aritmetice.
 

coșmar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couchemar)

1. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie.
2. (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă.
 

erotomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érotomanie)

1. psihopatie caracterizată prin predominarea ideilor sexuale; obsesie sexuală.
 

fix, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fixe, lat. fixus)

1. (și adv.) care nu se poate mișca sau muta; neclintit, nemișcat.
2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază.
3. idee ~ă = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixație.
4. care nu se descompune.
5. care se elimină greu.
6. precis, exact.
 

hantisă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hantise)

1. idee, amintire etc. de care cineva nu se poate debarasa; obsesie.
2. mișcare de obiecte, zgomot etc. despre care se pretinde că ar putea fi provocată la distanță, prin inducție psihică.