Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsessif)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)
1. (med.) tendinţă obsesivă de a se spăla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl., fr. amaxomanie)
2. nevoia obsesivă de a fi în vehicule.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anancastique, germ. anankastisch)
1. referitor la o idee fixă care nu este controlată de conștiință; obsesiv, obsesional.
2. psihopatie ~ă = psihopatie caracterizată prin slăbirea simţului realului, tendinţa spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre şi impresionabilitate.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. arithmomane)
1. (persoană) care suferă de aritmomanie, tulburare obsesiv-compulsivă în care subiectul simte nevoia de a număra lucruri sau de a efectua calcule mentale necontenite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinomanie)
1. preferinţă obsesivă, pentru poziţia culcat, pentru pat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compulsif)
1. referitor la compulsiune; compulsional.
2. care se caracterizează prin compulsiune; necontrolat sau reactiv și irezistibil.
3. (med.) sexualitate ~ă = un alt nume pentru hipersexualitate.
4. (psihiatrie) tulburare obsesiv-~ă (TOC) = tulburare care combină idei obsesive (obsesii) și acțiuni repetitive (compulsiuni); nevroză obsesională.