Rezultate secundare (Ocazional):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occasionnel)
1. care are loc cu o anumită ocazie.
2. care se iveşte întâmplător.
3. (adv.) din întâmplare, accidental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occasionnalisme)
1. concepţie idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenţiei nemijlocite a divinităţii, problema interacţiunii dintre corp şi suflet, ca două substanţe independente.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. occasionnaliste)
1. I. referitor la ocazionalism (teorie conform căreia Dumnezeu este singura cauză, creaturile nefiind decât antecedentele constante ale intervenției sale).
2. II. adept al ocazionalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocution, lat. allocutio)
1. cuvântare ocazională scurtă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. camping trailer)
1. (sport) vehicul remorcabil transformat în locuință (ocazională pentru petrecerea vacanțelor); rulotă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. festival)
1. ciclu de manifestări cultural-artistice cu program variat, ocazional sau periodic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)
1. (în Grecia antică) poezie, cântec solemn în care erau preamăriți zeii sau eroii legendari.
2. specie a liricii cetățenești în care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc.
3. cântec solemn care reprezintă simbolul unității de stat sau de clasă.
4. cântec de laudă festiv sau ocazional; (p. ext.) cântec religios de slăvire a divinității.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. occasionnaliste)
1. I. referitor la ocazionalism (teorie conform căreia Dumnezeu este singura cauză, creaturile nefiind decât antecedentele constante ale intervenției sale).
2. II. adept al ocazionalismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. post scriptum)
1. adaos (ocazional) la o scrisoare după semnătură.