Dictionar

Rezultate secundare (Ocazional):

Ocazional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occasionnel)

1. care are loc cu o anumită ocazie.

2. care se iveşte întâmplător.

3. (adv.) din întâmplare, accidental.


Ocazionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occasionnalisme)

1. concepţie idealist-teologică, care încerca rezolve, prin invocarea intervenţiei nemijlocite a divinităţii, problema interacţiunii dintre corp şi suflet, ca două substanţe independente.


Ocazionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. occasionnaliste)

1. I. referitor la ocazionalism (teorie conform căreia Dumnezeu este singura cauză, creaturile nefiind decât antecedentele constante ale intervenției sale).

2. II. adept al ocazionalismului.


Alocuţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocution, lat. allocutio)

1. cuvântare ocazională scurtă.


Camping-trailer

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. camping trailer)

1. (sport) vehicul remorcabil transformat în locuință (ocazională pentru petrecerea vacanțelor); rulotă.


Festival

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. festival)

1. ciclu de manifestări cultural-artistice cu program variat, ocazional sau periodic.


Imn

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos)

1. (în Grecia antică) poezie, cântec solemn în care erau preamăriți zeii sau eroii legendari.

2. specie a liricii cetățenești în care e celebrat un erou, un eveniment deosebit etc.

3. cântec solemn care reprezintă simbolul unității de stat sau de clasă.

4. cântec de laudă festiv sau ocazional; (p. ext.) cântec religios de slăvire a divinității.


Ocazionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. occasionnaliste)

1. I. referitor la ocazionalism (teorie conform căreia Dumnezeu este singura cauză, creaturile nefiind decât antecedentele constante ale intervenției sale).

2. II. adept al ocazionalismului.


Post-scriptum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. post scriptum)

1. adaos (ocazional) la o scrisoare după semnătură.