Rezultate secundare (Ochelari):
Parte de vorbire: s.
Origine: (port1- + ochelari)
1. toc de piele etc. în care se păstrează ochelarii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaglyphe)
2. procedeu stereoscopic prin care se obţin imagini în relief.
3. desen al unui corp geometric în două culori (roşu şi albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bicyclette)
1. vehicul cu două roţi aşezate una în spatele celeilalte, pusă în mişcare, prin intermediul unui lanţ, de două pedale acţionate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bifocal)
1. (despre lentile) cu două distanţe focale diferite; (despre ochelari) cu lentile bifocale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., port. cobra)
1. şarpe veninos din Africa şi Asia care are pe gât nişte pete negre mărginite cu alb; şarpe-cu-ochelari; naja.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étui)
1. cutiuţă în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lorgnon)
1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez.
2. ochelari (plianţi) cu mâner; fasamen.