Dictionar

autocodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocodeur)

1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezența de macroinstrucțiuni.
 

codor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. codeur)

1. dispozitiv care generează un cod sau care efectuează codificarea; dispozitiv pentru transformarea datelor conform unui cod; codificator.
2. (automatică) dispozitiv care urmărește poziția unei piese mecanice și transmite aceste informații în formă digitală.
 

comodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. commodore)

1. grad de ofițer, superior căpitanului de navă, în marina engleză și americană.
2. comandant al navelor comerciale ale unui convoi.
 

decodor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décodeur, engl. decoder)

1. circuit sau dispozitiv care efectuează decodarea; decoder.
2. (audiovizual) dispozitiv de decodare, special destinat reproducerii în clar a unui semnal de televiziune codat în timpul difuzării.
 

explodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. exploder)

1. explozor.
 

heliodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliodore)

1. varietate de beril galben-verzui, transparent, piatră prețioasă.
 

analgezină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. analgésine)

1. (farmacie) medicament ușor amar, inodor, solubil în apă, care posedă proprietăți antifebrile, antinevralgice, antireumatice, antispastice și hemostatice; antipirină.
 

argon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argon)

1. gaz inert, incolor și inodor, folosit la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente.
 

aromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanță care răspândește o aromă; mirodenie.
2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.
 

azot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azote)

1. element gazos incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de circa patru cincimi; nitrogen.
 

bentonit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bentonite)

1. rocă sedimentară argiloasă, din silicat de aluminiu hidratat, coloidal, folosit ca decolorant și dezodorizant.
 

beril

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).