Dictionar

anamorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamorphose)

1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic.
2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal.
 

bizota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. biseauter)

1. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar.
 

CATOPTR-, CATOPTRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. catoptr/o/-, cf. gr. katoptron)

1. „oglindă”.
 

catoptrofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. catoptrophobie)

1. (psihiatrie) teamă patologică de oglinzi sau de a se privi în oglindă.
 

chiralitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chiralité)

1. (chimie) proprietate a unor molecule de a fi optic active, de a admite aranjări diferite ale elementelor structurale.
2. (chimie) proprietatea unei molecule care nu se poate suprapune cu imaginea ei în oglindă, așa cum mâna dreaptă nu este superpozabilă cu mâna stânga.
 

compact (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. compact)

1. cutioară care include adesea o oglindă, pudră și un puf, care se potrivește în poșeta sau geanta unei femei sau care se strecoară în buzunar; pudrieră.