Parte de vorbire: s.n.
Origine: (din bg., sb. ugar)
1. bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină.
2. câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan.
3. teren agricol, proprietate agricolă.
4. teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă.
5. ~ negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface.
6. arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU szántás, szántóföld, mező, ugar
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. agros „ogor, câmpie”)
1. „ogor, câmpie, agrar, agricol”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. ager, agri „câmp, ogor”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caniculaire, lat. canicularis)
1. de caniculă; arzător, dogoritor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canicule, lat. canicula)
1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare şi apune o dată cu Soarele.
2. căldură dogoritoare; zăpuşeală în zilele de vară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incontinence, lat. incontinentia)
1. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputinţă de înfrânare a unei dorinţe sau acţiuni.
2. (fig., fam.) logoree, limbuţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lustre, lat. lustrum)
1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ţinut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani.