Dictionar

retrograda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rétrograder, lat. retrogradare)

1. tr. a trece pe cineva într-o funcție, într-un grad mai mic decât cel avut înainte.
2. intr. (despre echipe sportive) a trece într-o categorie inferioară, în urma rezultatelor slabe obținute în clasament.
 

individualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. individualisme)

1. ansamblu de concepții (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate.
2. concepție și atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective.
 

regradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. régradation)

1. proces de pedogeneză care duce la carbonarea unui orizont superior al solului de către apa freatică antrenată ascendent sau de către fauna solului; progradare.
 

retrogradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (retrograda)

1. acțiunea de a retrograda.
2. proces de îngustare a unei plaje datorită acțiunii erozive a valurilor.
3. (muz.) procedeu componistic polifonic constând în transcrierea unei teme de la sfârșit spre început.
 

retrogradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétrogradation)

1. mișcare retrogradă (3) a aștrilor.
2. (biol.) diminuare a densității unei populații.
 

șovinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chauvinisme)

1. atitudine politică retrogradă în afirmarea dușmănoasă a superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea rasismului și a exclusivismului național.
 

ultraretrograd, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (ultra- + retrograd)

1. I. care se opune excesiv progresului, foarte retrograd.
2. II. persoană înapoiată, foarte retrogradă.
3. (antonim) ultraprogresist.