Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. oligarque)
1. membru, adept al unei oligarhii.
2. persoană care participă la un guvern oligarhic.
3. membru al unei clase sociale, al unui grup dominant într-un anumit sector de activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oligarchique)
1. care aparține oligarhiei, privitor la oligarhie, propriu oligarhiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oligarchie)
1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii.
2. grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ.
3. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei.
Parte de vorbire: s.n. (englezism)
Origine: (engl. stablishment)
1. grup social oligarhic.
2. clasa conducătoare dintr-o societate care își apără privilegiile şi care are interesul să menţină ordinea existentă, stabilită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géomores)
1. pl. oligarhia rurală în Grecia antică.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. oligarque)
1. membru, adept al unei oligarhii.
2. persoană care participă la un guvern oligarhic.
3. membru al unei clase sociale, al unui grup dominant într-un anumit sector de activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tyrannie)
1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăţi greceşti caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democraţia sclavagistă.
2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare.
3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oligarchique)
1. care aparține oligarhiei, privitor la oligarhie, propriu oligarhiei.