Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tc. çomak, çumak)
1. băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă, măciucă, ghioagă.
4. (pop.) organ genital al armăsarului (sau al calului).
5. (fig.) a ști de ~ = a ști de frică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. hommager)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hommagial)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. homagium, it. omaggio, fr. hommage)
1. (în evul mediu) jurământ de credinţă şi de supunere făcut de un vasal către suzeranul său.
2. manifestare a credinţei, respectului, admiraţiei faţă de cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omagre)
1. afecţiune gutoasă a articulaţiei umărului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)
1. plantă veninoasă montană, cu flori albastre şi frunze de un verde-închis; omag.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinométrie)
1. disciplină care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă.
2. măsurare a radiaţiilor din atmosferă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aeromagnetometrie)
1. aparat folosit la ridicările și prospecțiunile magnetice de la bordul unui avion; aparat în aeromagnetometrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alnico)
1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anéchoïde)
1. (despre încăperi, spaţii) lipsit de ecou.
2. se spune despre un loc care nu produce ecou și ai cărui pereți absorb sunetul sau undele electromagnetice (ex. cameră ~ă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)
1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.
4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.
5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.