Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commis)
1. confiscare de bunuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compromis)
1. înţelegere, acord bazat pe renunţări şi concesii reciproce.
2. înţelegere potrivit căreia părţile în litigiu se supun judecăţii unor arbitri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)
1. dispoziţie testamentară prin care testatorul dispune ca moştenitorul sau legatarul său să remită unei terţe persoane o parte din averea pe care i-o lasă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT praetermissus
3. EN omitted; neglected; unnoticed
5. RU просмотренный; пропущенный
6. HU elnézett, elmellőzött, kihagyott, észrevétlen
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. omissible)
1. susceptibil de a fi omis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. omission, lat. omissio)
1. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amendement)
1. îmbunătăţire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operaţie de îmbunătăţire a unor însuşiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanţă care, încorporată solului, îi modifică proprietăţile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)
1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Antinomist)
1. adept al antinomismului, doctrină care propovăduiește opoziția față de orice lege.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (atenta + -tor)
1. cel care comite sau a comis un atentat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atomisme)
1. concepţie materialistă, fundată încă din antichitate, potrivit căreia materia, care există în mod obiectiv, este constituită din atomi.
2. teorie ştiinţifică modernă a structurii şi a proprietăţilor atomilor; atomistică.
3. părere care reduce un ansamblu la cele mai elementare diviziuni.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. atomiste)
1. I. referitor la atomism; propriu atomismului.
2. II. partizan al atomismului.
3. specialist în fizica atomică.